Chirurgie Orala

Această metodă chirurgicală de extracție se indică în următoarele cazuri:

• în urma unor extracții mai vechi, cand au rămas resturi radiculare care prezintă risc de infecție
• rădăcinile au o formă anatomica specială, neputând fi extrase prin tehnici convenționale (convergente, divergente)
• dinții sunt lipiți de os și nu există spațiu unde să inserăm instrumentele de extracție (anchiloza)
• când există riscul insinuării instrumentului de extracție sau împingerea rădăcinii în sinusul maxilar
• dacă dinții prezintă chisturi mari sau tumori la vârful rădăcinii

Toate aceste manopere de extracție chirurgicala se vor efectua sub anestezie locală și în lipsa totală a durerii

În cazul afecțiunilor gingivale, intervențiile chirurgicale se fac în scop paleativ (de a ameliora simptomele), îndepărtându-se astfel tesuturile infectate, placa bacteriana și tartrul.

Dacă în cavitatea bucala se observă leziuni sau diverse formațiuni suspecte, se poate face o biopsie cu scopul de a clarifica tipul leziunii sau formațiunii, de asemenea sub anestezie locală.

În cazul unor dinți care prezintă chisturi sau granuloame (puroi la vârful rădăcinii dintelui), se recurge uneori la îndepărtarea chirurgicală a acestuia (rezecție apicală), și anume când leziunea nu se vindecă prin tratament endodontic sau când dintele este obturat pe canal și se află sub o lucrare protetică